Doamna Geta Lupu – avocat, mediator, arbitru, membră OFA UGIR Iași, președinte al Asociației Justitie pentru Minori și vicepreședinte al Tribunalul De Arbitraj Judiciar Iași – ne vorbește atât despre importanța drepturilor copiilor, cât și despre beneficiile arbitrajului ca o modalitate de soluționare a conflictelor de ordin patrimonial.
– Sunteți membră OFA UGIR Iași. Ce v-a determinat să fiți parte al acestui patronat? Ce vă doriți să-i oferiți? Cum vă doriți să vă sprijine?
OFA UGIR Iași este un patronat cu obiective de utilitate imediată pentru membrii săi, un partener constant și valoros. Posibilitatea de a exprima opinii privitor la modificările legislative reprezintă o plus valoare esențială a structurii OFA.
Ca avocat, preocuparea mea de a cunoaște viziunea antreprenorilor – în acest caz a femeilor de afaceri – asupra politicilor fiscale, de muncă ce le impactează activitatea, este una firească. Avocatul trebuie să aibă o viziune completă și din perspectiva statului, a legiuitorului, dar și a beneficiarului dispoziției legale.
Astfel, pentru a oferi Organizației Femeilor Antreprenor din UGIR expertiza noastră profesională în a exprima temeinic, motivat, juridic și sustenabil opiniile, propunerile antreprenoriilor față de modificările legislative e necesară o colaborare între profesioniști și antreprenori. Nu în ultimul rând, OFA este un patronat cu implicare în latura educației și în cea socială, ceea ce reprezintă, de asemenea, o preocupare pentru mine.
– Ce proiecte aveți pentru OFA UGIR? Ce v-ar plăcea să realizați împreună cu femeile de afaceri?
Sunt disponibilă să prezint doamnelor antreprenor cât mai bine oportunitatea arbitrajului ca instrument de soluționare a problemelor patrimoniale, contractuale din activitatea dumnealor.
Mi-ar placea să integrez în activitățile OFA și informarea membrilor cu privire la drepturile minorilor. Antreprenorii sunt și ei adeseori părinți, au angajati care sunt părinți astfel încât le poate fi utilă o informare în acest sens.
Drepturile minorilor sunt de impact social, așa încât împreună cu OFA putem genera proiecte care să acopere nevoia de indrumare a părinților în dificultate, nevoia de protecție a copiilor vulnerabili.
– Sunteți un avocat specializat în justiția pentru minori. De ce ați ales acest domeniu? Care au fost cele mai mari provocări ale meseriei dumneavoastră si cum le-ati depășit?
Justiție pentru minori este un proiect de suflet. Ar fi inadmisibil, din punctul meu de vedere, să rămânem pasivi față de posibilitatea de îmbunătățire a respectării drepturilor minorilor.
Am optat pentru acest domeniu pentru că are un impact major în viața noastră. Fiecare dintre noi cunoaștem cel puțin un caz în care drepturile minorilor sunt încălcate, deoarece nu există în realitate instrumente care să asigure o garanție concretă a respectării interesului superior al minorului.
Există o nevoie reală și urgentă de îmbunătățire a legislației, a competențelor profesioniștilor, a metodelor de lucru pentru minori și, în același timp, este un domeniu care presupune cooperarea între educație, susținere, asistență socială, ceea ce răspunde nevoii mele de a fi aproape și de activitatea didactică, o dragoste cu rădăcini în ființa mea. Provocările în profesie sunt constante și sunt, de fapt, un motor ce determină formarea continuă.
Pentru mine, în activitatea de avocat, este important să existe un echilibru între obținerea unei soluții optime în timp util și cu costuri sustenabile.
Să utilizăm mai mult și cu succes metodele alternative de soluționare a litigiilor- transferul obiectului părții din optica de litigii în instanță spre procedura medierii, concilierii, arbitrajului.
Reprezintă de asemenea o provocare și gestionarea activității unei instanțe private. Tribunalul de Arbitraj Judiciar Iași – promovarea arbitrajului ca o justiție accesibilă.
Promovând metodele alternative de soluționare a litigiilor, spun despre mine că, după ani de „războaie”, cred că cea mai bună soluție este pacea.
– Când nu sunteți la tribunal, ce faceți? Cine este femeia Geta Lupu? Care este cel mai mare vis al dumneavoastră?
Sunt în debit cu familia mea de acasă privitor la timpul petrecut împreună. Spun „de acasă” deorece și cu colegii, colaboratorii la birou mă consider tot într-o familie. Am o îngăduință și un suport necondiționat din partea lor. Astfel, de câte ori pot, petrec timp cu familia în natură, iubesc drumețiile sau, pur și simplu, facem lectură pe marginea unui rău de munte, la malul mării și gătim împreună.
Sunt norocoasa mamă a doi copii foarte talentați la gătit. Când vremurile sunt prielnice, călătorim sau ne bucurăm de artă: teatru, muzică, film, pictură. Iată un mare vis – un an de călătorii în jurul lumii pentru a participa la evenimente culturale, pentru a vedea lumea prin ochii artiștilor, acești mesageri divini ai frumosului.
– Sunteți și arbitru judiciar. Ce presupune, mai exact, o astfel de misiune?
Arbitrajul este o modalitate de soluționare a conflictelor de ordin patrimonial ce precede justiția statală. Viabilitatea acestei metode s-a dovedit în timp, fiind aplicată atât pentru litigii de anvergură, cât și pentru litigii patrimoniale așa-zis comune.
Rolul de arbitru judiciar este o provocare interesantă, mereu formativă, deoarece arbitrul se substituie judecătorului de fapt. Acesta este chemat, mai exact desemnat de părți, să judece o cauză, o cerere de arbitrare a unui conflict.
Am utilizat frecvent în ultimii ani comparația cu sistemul de sănatate, sistem în care avem spitale private. Așa cum actul medical se realizează în cadrul unei structuri private prin intermediul profesioniștilor cu aceleași competențe, cu respectarea standardelor de calitate obligatorii, cu aplicarea de terapii și protocoale, la fel și anumite probleme judiciare, cele cu privire la drepturi de care părțile pot dispune, aspecte de pretenții, recuperare creanțe, nerespectare clauze contractuale pot fi rezolvate la un tribunal privat.
– Cât de cunoscut și folosit este arbitrajul în România? Dar în zona Moldovei? Cum poate ajuta?
Din păcate, este prea puțin cunoscut. Arbitrajul aduce beneficii multiple justițiabilor care accesează metoda de soluționare a conflictului. Presupune o soluție în maximum șase luni. Un profesionist foarte specializat soluționează cauza, confidențialitate privitor la litigiu, o soluție care poate fi pusă în executare cu aceeași eficiență ca orice hotarâre emisă de tribunalul de stat și în funcție de instanță costrui accesibile.
Comparativ cu alte regiuni ale țării, în Moldova arbitrajul este mai puțin utilizat din câte cunoaștem. Deși există Tribunalul de Arbitraj Judiciar Iași (TAJ) de pe lângă Fundația Camera de Arbitraj și mediere, justițiabilii nu sunt îndrumați să utilizeze arbitrajul.
Astfel, în cadrul Fundației desfășurăm activități de promovare a arbitrajului și cursuri de formare a arbitrilor. Surprinzător, la ultimul curs de formare desfășurat în luna iunie, o treime dintre cursanți proveneau din alte regiuni ale țării fiind juriști de la mari companii, magistrați pensionari care au activat în cadrul Secției Comerciale a Tribunalului, deci profesioniști care înțeleg și apreciază utilitatea arbitrajului.
– Aveți o lungă colaborare și în Italia. Cum a început și ce v-a determinat să o continuați?
Colaborarea cu Italia a început în 2004-2005 prin pregătirea recunoașterii profesionale. Eram atunci o avocată foarte tânără și am primit oportunitatea acordării de servicii juridice pentru românii din Diaspora. Am văzut totodată nevoia de a avea o nișă de activitate distinctă pe o piață de servicii foarte competitivă. Astfel, în 2006 am reușit să obțin o bursă la un master prestigios – Drept Contractual European – la Universitatea Roma III, din Roma, Italia, sub îndrumarea domnului Prof. Aurelio Gentilli. Acest an de studiu intensiv, alături de colegi avocați din diferite state europene și nu numai, posibilitatea unor stagii în cabinetele unor avocați din Italia a reprezentat șansa mea de a învăța și înțelege că profesia de avocat are valențe multiple, că piața serviciilor juridice în România este în formare, că pot crea un portofoliu și un profil profesional personalizat în România și mai ales în Iași.
Pe lângă zona de studii în Italia, m-am ocupat și de consultanță pentru cetățenii români, am fondat împreună cu alți colegi asociația prin intermediul căreia am promovat drepturile românilor imigrați în Peninsulă, Identitatea Românească. Astfel, am pus bazele unor linii de activitate și unor colaborări care s-au dezvoltat până astăzi și au în continuare perspective.
– Aș schimba registrul și aș trece în cel personal. Ce v-a atras la Drept? Care a fost momentul în care ați știut că veți deveni avocat? Ce v-a adus profesia? Dar dumneavoastră ce i-ați dăruit?
Am fost colega pentru care emoțiile erau constructive dacă trebuia să susțin cauza altora, iar Școala Normală „Vasile Lupu” a fost mediul propice în formarea spre a fi de folos comunității, semenilor. Un simț al dreptății și un impuls de manifestare publică al acestuia, vine de pe linie maternă (mama ca învățătoare, bunicul matern și-au asumat roluri în comunitate) iar o capacitate de a vedea echilibrat, echitabil, o situație sensibilă cu siguranță vine de pe linia paternă.
Astfel, îmbinând aceste daruri cu dragostea mea pentru oameni, dorința de a schimba în bine, pe cât ne este cu putință, viața noastră și spiritul creativ, liber, specific profesiei de avocat, alegerea profesiei a venit firesc. Pot spune că am avut din adolescență conștiința faptului că prin asumare, organizare, putem îmbunătăți ceea ce constatăm că necesită îmbunătățire în mediul nostru de viață.
Această profesie îți dă toate posibilitățile să schimbi situațiile injuste, cursul unor evenimente – realități ce uneori par prestabilite.
Profesia mi-a adus conștientizarea importanței echilibrului în viața noastră. Astfel, prin consultanță, mă preocup să aduc pacea, o abordare a litigiului ce ni se aduce în față dintr-o perspectivă mai amplă pentru a înțelege cât mai clar valoarea acestuia în viața noastră. Pledez pentru abordrea litigiului într-o manieră detașată de conflict, fără să ne lăsăm înghițiți de litigii și să nu trăim sau să gestionăm activitatea curentă din cauza unor litigii, atunci când este cu putință.