Responsabilitatea nu este a lor, ci a noastră!
Acum 31 de ani, Revolutia.
Acum 10 ani, incendiul de la maternitatea Giulești.
Acum 5 ani, incendiul de la Colectiv.
Ieri seară, incendiul de la Piatră Neamț.
Între timp, nici măcar un spital nou construit de către stat, în 31 de ani (poate unul undeva în sudul țării, însă ba nu avea echipamente, ba nu avea personal). Niciun spital nou construit de stat din taxele și impozitele noastre. Însă avem spital(e) construite de privați și de către ONG-uri din donațiile noastre.
La 31 de ani de la Revoluție, România pare a fi un stat eșuat. Tot ce ține de sănătate și educație este în colaps. Unii dintre noi nu au deloc acces la servicii de sănătate: în special în mediul rural, în satele aflate la foarte mare distanță de orașe, unde nici măcar nu există medic de familie și unde oamenii nu au mai făcut un set de analize și investigațîi medicale de bază de ani de zile, sau chiar de zeci de ani. Și în urban sunt probleme majore: se stă cu lunile pe liste de așteptare pentru CT sau RMN, se dă șpagă pentru a ajunge la o consultație, sau pentru o procedură medicală. Și nici măcar așa nu ai certitudinea că vei primi îngrijirile de care ai nevoie. Că să nu mai vorbim despre faptul că, atunci când ești internat, ești de multe ori nevoit să îți cumperi singur medicamentele și hrană, sau ești oripilat de modul în care arată saloanele sau, mai rău, toaletele.
Cât despre educație, ce să mai vorbim? Se discută mult zilele acestea despre achiziția de tablete pentru școală online. Însă sunt zeci de mii de locuințe în România fără acces la curent electric, sau fără acces la internet în așa fel încât ai noștri copii să poată face lecțiile online. Sunt zeci de mii de copii care merg flămânzi la culcare, care nu au cu ce se încălța pentru a merge la școală, care nu au acces la rechizite, care sunt puși la muncă din fragedă pruncie. Copii a căror singură șansă la o viață corectă este educația. Educația într-un stat care îi condamnă la o viață grea încă din primii ani, și căruia pare, cel puțin, că nu îi pasă deloc de ei.
Până la urmă, istoria generației noastre este făcută de oameni și cu oameni. Noi ne scriem propria istorie, prin fiecare gest pe care îl facem zi de zi, prin fiecare decizie pe care o luăm – sau pe care nu o luăm, din comoditate sau din nepăsare. Responsabilitatea este exclusiv a noastră. Tot ce se întâmplă acum este responsabilitatea noastră. A celor care am votat în ultimii 31 de ani, pentru că cei care ne decid viața sunt puși acolo de noi, direct sau indirect. A celor care nu am votat în ultimii 31 de ani, pentru că i-am lăsat pe alții să decidă în locul nostru.
Da, e mult mai comod să ne plângem pe Facebook, să luăm atitudine din fotoliu, de la căldură, de acasă. Însă, în felul ăsta, devenim complicii celor care sunt pe cale să distrugă definitiv o generație întreagă, și câteva generații viitoare.
𝗥𝗲𝘀𝗽𝗼𝗻𝘀𝗮𝗯𝗶𝗹𝗶𝘁𝗮𝘁𝗲𝗮 𝗻𝘂 𝗲𝘀𝘁𝗲 a lor, 𝗰𝗶 a noastră.
Mai avem o singură șansă: cele circa 80 de miliarde de euro pe care România le va avea la dispoziție în perioada 2021-2027. Acești bani sunt ultima șansă a românilor la o viață corectă, decentă, într-un stat care își face treaba pentru care fiecare dintre noi îl plătește. Acești bani sunt ultima șansă a României să corecteze lipsurile majore în educație, sănătate, accesul la serviciile publice, la utilități. Acești bani sunt ultima șansă a românilor să trăiască într-o țară în care să nu le mai fie frică să ajungă la spital, ca nu cumva să plece mai bolnavi decât erau când au ajuns acolo. Acești bani sunt ultima șansă a României de a încerca să reducă sărăcia generalizată în multe, enorm de multe localități din țară.
Însă ține numai de noi să decidem cine anume va coordona cheltuirea acestor bani, să decidem ce și cum trebuie făcut cu acești bani în mod concret. Viitorul nostru și al copiilor și nepoților noștri depinde, într-o măsură foarte mare, de Cadrul Financiar Multianual și, respectiv, de Planul Național de Redresare și Reziliența (PNRR).
Noi, mediul de afaceri, avem responsabilitatea de a ne implica în elaborarea viitorului PNRR și a viitoarelor Programe Operaționale. Suntem datori să nu stăm pe margine și să ne batem pentru propunerile și observațiile pe care le vom face.
Noi, Cetățenii cu drept de vot, avem responsabilitatea de a vota pe 6 decembrie. Modul în care vor arăta viitorul parlament și viitorul guvern va influența calitatea vieții noastre, timp de mulți ani de acum încolo.
𝗥𝗲𝘀𝗽𝗼𝗻𝘀𝗮𝗯𝗶𝗹𝗶𝘁𝗮𝘁𝗲𝗮 𝗻𝘂 𝗲𝘀𝘁𝗲 a lor, 𝗰𝗶 a noatră. Timpul nu mai are răbdare. Viitorul generației noastre și al generațiilor viitoare se scrie azi. De către noi. În viitor, meritul sau vina vor fi ale nostre. Doar ale noastre.
Implicați-vă în deciziile publice care vă influențează viața.
Mergeți la vot!