Cu ocazia comemorării a 67 de ani de la trecerea în eternitate a celebrului sculptor gorjean Constantin Brâncuși, un nume emblematic al artei românești şi mondiale, Patronatul Organizația Femeilor Antreprenor din Uniunea Generală a Industriașilor din România (OFA UGIR) – filiala Gorj și Asociația culturală Tătărescu, au organizat o serie de evenimente ce au debutat în data de 16 martie a.c. la Biblioteca Națională a României.
“Astăzi, poate mai mult decât oricând, avem nevoie de modele și de simboluri. Cu siguranță Brâncuși, prin întregul sau act creator și prin revoluțiile pe care a reușit sa le înfăptuiască în artă, nu poate decât sa ne aducă în atenție aceste modele și simboluri”, a declarat profesorul Andrei Popete Pătrașcu, Președintele Asociației cultural-istorice Pleniceanu, în deschiderea conferinței “Revoluțiile lui Brâncuși”, susținută de criticul de artă Pavel Șușară.
“Prima dintre acestea este revoluția tehnică, tradusă prin măiestria cu care Brâncuși utilizează instrumentele în munca sa, felul în care aplică cioplirea directă pe material ca urmare a pregătirii sale în interiorul Școlii de Arte și Meserii. Coordonarea între creier și mână într-o lume care ajunsese deja la un anume rafinament al formei și structurii, întoarcerea la stadiul de cioplitor poate părea un regres, însă relația directa cu materialul, cu tehnica si cu forma care se ascunde sub material reprezintă, de fapt, prima revoluție brâncușiană în artă. În această zonă se încadrează câteva dintre lucrările sale, printre care Sărutul și Cumințenia Pământului”, a declarat Pavel Șușară.
Această revoluție tehnică se continuă cu cea formală, reprezentată de desprinderea lui Brâncuși de paradigma formală clasico-renascentistă, cufundată în puternica amprentă a lui Rodin. Aici Brâncuși se desprinde de academismul și modernitatea acută a momentului în care se manifesta. Prin cioplirea directă, sculptorul revoluționează relația cu motivul, iese din psihologie, iese din relația cu persoana și se duce în fundamentul existenței. Duce paradigma în zona umanității, transcende orice specificitate care devine reducționistă. Astfel, Brâncuși își pregătește evadarea din toată istoria. Nimic din ceea ce va face în continuare nu va semăna cu ceea ce existase înainte, iar asta nu înseamnă un regres, ci o întoarcere la origini, la valori.
Al doilea moment al zilei a constat în prezentarea cărții Brâncuși, scrisă de Pavel Șușară, lucrare care a primit Premiul „Brătianu” din partea Ministerului Culturii în anul 2020 și Premiul “Lucian Blaga” din partea Academiei Române în anul 2022. Cartea urmărește nașterea și evoluția operei brâncușiene într-un dublu context: pe de o parte, în mediul de formare din România, din care sculptura a lipsit cu totul până în a doua jumătate a sec. XIX și, pe de altă parte, în mediul parizian, în cea mai spectaculoasă perioadă a modernismului european. Cartea analizează trecerea lui Brâncuși de la sculptura canonică, de tip european, în care figurativul are o pondere majoră, culminând cu momentul excepțional pe care îl reprezintă Rodin, la sculptura nonfigurativă, esențializată și spiritualizată, în care se regăsesc atitudinea și filosofia specifice Răsăritului.
Seria de evenimente a continuat cu decernarea Premiul Național „Restitutio. Brâncuși”, acordat în fiecare an unei personalități din domeniul cultural care „prin opera și activitatea sa contribuie la promovarea personalității universale a sculptorului gorjean”, a declarat Marinela Strâmbulescu, Președinta OFA UGIR Gorj.
În ultimii ani, premiul a fost acordat unor sculptori consacrați precum regretatul Vlad Ciobanu, Maxim Dumitraș sau Panaite Chifu, iar căștigătorul din 2024 este Pavel Șușară, critic şi istoric de artă, publicist şi scriitor, cercetător de istorie a artei, președintele Asociației Experților şi Evaluatorilor de Artă din România (AEEAR), membru al Uniunii Scriitorilor din România și al Asociației Internaționale a Criticilor de Artă. A fost consilier şi referent la Ministerul Culturii și cercetător la Institutul de Istoria Artei „G. Oprescu” al Academiei Române. Sub egida Fundației pentru artă modernă și contemporană ,,Pavel Șușară”, cunoscută ca Muzeul pentru Artă Modernă și Contemporană „Pavel Șușară” (MAMCO) organizează evenimente culturale și artistice de anvergură națională și internațională.
În încheiere, a fost inaugurată expoziția documentară „Brâncuși în presa interbelică românească” ce reprezintă o oportunitate deosebită de a redescoperi universul geniului artistic al lui Constantin Brâncuşi, unul dintre cei mai importanţi creatori ai secolului XX. Vizitatorii sunt invitați să exploreze contextul istoric și cultural al vremii interbelice și să se lase captivați de povestea unică a unui artist cu adevărat remarcabil, care a schimbat pentru totdeauna istoria artei moderne.
„Iubit de francezi, admirat de germani şi cumpărat de americani”, Constantin Brâncuși este omagiat în perioada 16-29 martie a.c. , printr-o expoziție documentară ce propune o incursiune în lumea genialului artist, prin intermediul articolelor apărute în presa românească din perioada interbelică. Aceste materiale, majoritatea inedite, reprezintă o fereastră către epoca interbelică, ilustrând modul în care artistul a fost perceput şi apreciat de contemporanii săi.
În cadrul expoziției de la Biblioteca Națională a României este expus și unul din articolele apărute în ziarul „Patria“ de la Cluj, în 1928, în care putem citi titlul: „Scrisoare din Paris. Arta sculptorului Brâncuși judecată de justiția americană“. Este vorba despre celebrul proces prin care Brâncuşi s-a judecat cu statul american, pentru ca lucrările sale să fie recunoscute din punct de vedere artistic, intrând în istorie și schimbând concepţia asupra artei moderne.
În toamna anului 1926, la Galeria Brummer din New York, urma să aibă loc o expoziţie cu lucrările lui Brâncuși. 20 de opere au ajuns în vamă, însă nu toate au trecut de controlul vameşilor, care au fost sideraţi de forma lucrărilor. Aceștia au considerat că una dintre lucrări, „Pasăre în spaţiu“, nu poate fi încadrată în domeniul artei, ci obiect industrial, aşa că au taxat-o cu 40% din valoarea ei de vânzare, fapt ce a dat naștere unei întregi tevaturi juridice și mediatice. În martie 1927, Brâncuși a contestat în instanță decizia ofițerilor vamali, iar procesul a început șapte luni mai târziu, pe 21 octombrie 1927.
„Pasărea în spațiu” a fost dusă în sala de judecată, iar avocații au demonstrat că aceea este o operă de artă, a unui artist consacrat, Constantin Brâncuși având deja patru expoziții personale la New York până la momentul respectiv. Dificultatea a constat însă în a explica de ce este o lucrare artistică, de vreme ce nu se mai văzuse așa ceva până atunci. „Marele sculptor a câștigat procesul. Pentru prima dată arta modernă contribuie la modificarea legislației vechi și este recunoscută juridicește”, notau cei de la „Patria” în 1928.
Expoziția documentară include o serie de 15 articole apărute în diverse publicații din perioada interbelică: Patria de la Cluj, Adevărul literar și artistic de la București, Rampa de la București, Vremea de la București, Cuvântul de la București, Universul Literar de la București, Vremea plastică, Vremea literară, România și Timpul, toate de la București.
Coordonatorii proiectului sunt profesorul doctorand în istorie Andrei Popete Pătrașcu, reprezentantul Asociației culturale Tătărescu și Marinela Strâmbulescu, Președinta OFA UGIR Gorj. Seria de evenimente de la Biblioteca Națională a României, dedicate marelui Constantin Brâncuși, se desfășoară sub egida patronatului Organizația Femeilor Antreprenor din Uniunea Generală a Industriașilor din România – OFA UGIR – organizație ce promovează antreprenoriatul feminin, sprijină implicarea femeilor în toate domeniile de activitate și susține, dincolo de inițiative economice, numeroase proiecte culturale, educaționale și sociale.
